Project Description

Max s-a născut în 1997. De la numai câteva luni, el a fost ținut captiv în oraşul Sinaia, în apropierea Castelului Peleș. Acolo turiștii plăteau să facă poze cu el. Nimeni nu știa însă că ursul era orb. Cel mai probabil fusese orbit încă de mic, pentru a nu reacționa la flash-urile aparatelor de fotografiat. În 2006, Max a fost confiscat şi adus la Rezervația Libearty. O echipă de medici veterinari specializați în oftalmologie a venit tocmai din Anglia pentru a-i examina ochii. Verdictul a fost crunt: Max va rămâne orb toată viața. Aceasta nu este singura traumă a lui. Pe durata detenţiei, ursului i s-au tăiat dinţii canini şi ghearele, i se pulveriza spray paralizant în nas şi i se dădea zilnic să bea bere în care erau dizolvate calmante. După doi ani de tratamente medicale, în 2008 a fost eliberat într-un ţarc numai al lui unde a avut la dispoziţie o piscină cu apă de izvor, un bârlog şi peste un acru de pomi şi tufişuri. Se folosea de auz şi miros pentru a se descurca prin ţarc.

La începutul lunii noiembrie 2018, Max a fost scos din țarcul care i-a fost casă timp de 12 ani. Cu ochii triști și temători, Monica și Epizon – vecinele lui, și-au luat atunci la revedere de la Max. Ursul în vârstă de aproape 22 de ani abia mai putea merge, așa că medicii au decis scoaterea lui din țarc și mutarea în zona de carantină, la căldură, pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare și analgezice puternice. Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferință fizică, Max a refuzat să mai mănânce și să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată.

Singurul gând ce ne alină acum, la despărțirea de el, este că pe Max nu îl mai doare nimic, nimeni n-o să îi mai facă niciun rău și nu va mai fi niciodată chinuit. Rămas bun, Max! Nu vom uita niciodată ochii tăi frumoși, care n-au putut să vadă, dar au știut să ne arate cel mai frumos suflet și iubire sinceră!