34 de ani…Este “sentința” la care a fost condamnată fără voie “Băbuța”, cum era numită de îngrijitorii Grădinii Zoologice din Galați. Un urs ce avea un nume doar în acte, dar pe care nu îl știa nimeni. Cu ochii ei triști, încețoșați astăzi de cataractă, a văzut mii de oameni trecând prin fața ei și, deși cerea disperată ajutor, nimeni nu a făcut-o!
Era doar un pui, un ghem maro de blană, când niște oameni au aruncat-o într-o cușcă împreună cu un alt ursuleț, mai mare ca ea cu un an. Deși ambii erau la vârsta la care ar fi trebuit să alerge liberi prin păduri, nu aveau voie. Erau condamnați să stea în acea cușcă, în incinta unei ferme de pui din Sfântu Gheorghe – Covasna. Nu a trecut mult până când ursuleții au fost mutați pe malul Dunării, la Galați, în pădurea Gârboavele. Ce fericiți trebuie să fi fost cei doi când au revăzut pădurea! Oare câte vise și-au făcut și câte planuri!
Din păcate, au schimbat cușca cu un țarc betonat, înconjurat de zăbrele groase din fier. 27 de ani mai târziu, în 2013 au fost mutați împreună cu fiica lor, Codruța, și cu o altă ursoaică, într-un țarc mai mare, cu iarbă și copaci. Într-o noapte de vară unul dintre urși a atacat-o și a rănit-o foarte grav.
Rănile i-au fost cusute, Băbuța și-a revenit cu greu, însă s-a trezit din nou în țarcul betonat. Pentru ea nu mai era loc în țarcul cu iarbă, copaci și piscină. Cu inima sfâșiată…. s-a resemnat.
Picioarele din spate au început să o doară îngrozitor și zi de zi se deplasa tot mai greu. Cât era ziua de lungă fie dormea, fie dădea roată țarcului sau se legăna parcă într-un ritm doar de ea știut. A ajuns să nu își mai poată ridica picioarele din spate. A rămas și fără unghii. Acestea s-au tocit pentru că de durere le târa pe betonul înghețat iarna sau înfierbântat vara.
Au mai trecut încă 4 ani de detenție până când, într-o zi călduroasă de vară, echipa AMP Libearty a plecat în mijlocul nopții spre Dunăre ca să o elibereze din închisoare. Frumoasa ursoaică i-a privit cu ochii ei triști. I-a adulmecat și părea că mirosuri de mult uitate au revenit. Oamenii aceștia miroseau a urși, a miere, a ghindă, a conuri de brad…miroseau ca la ea acasă.
Seara, bătrânica era din nou acasă, la munte! De această dată într-un loc unde nimeni nu o va mai închide niciodată între gratii, unde va fi îngrijită și protejată: în pădurea ursuleților fericiți – Libearty! Îi dorim multe zile de fericire, măcar acum la bătrânețe. Bine ai venit, frumusețe!
Le mulțumim pentru susținerea financiară pentru drum și tratament medical de urgență atât de necesar în acest caz, partenerilor noștri de la WTG Germania. Sunteti minunați, ca de obicei!
Despre ei puteti citi aici:
https://welttierschutz.org/en/
https://welttierschutz.org/en/projects/bear-sanctuary-in-romania/
https://www.facebook.com/WelttierschutzgesellschaftEv/
