Timp de 15 ani, ursoaica Roxana nu a cunoscut libertatea, nu a simțit iarba sub tălpi și nu a ascultat, în liniște, cântecul păsărelelor. Timp de 15 ani a fost privată de viața adevărată de urs, pe care o merita din plin. Nu se știe ce s-a întâmplat cu mama ei, nu se știe dacă a mai avut frați sau surori, nu se știe nici măcar dacă a fost născută în captivitate sau a fost capturată din sălbăticie, pe când era doar un pui.
Se știe însă că și-a petrecut primii trei ani din viață pe litoralul românesc, unde a fost o mascotă, un “obiect” de divertisment pentru oamenii care considerau că animalele nu au suflet, suferințe, creier. “Nu dați banii pe prostii, faceți poze la copii” era unul dintre sloganurile pe care le auzeai strigate încontinuu pe litoralul românesc. Și pozele curgeau! Alături de maimuțe, pui de lei sau urși, familiile își făceau poze și se mândreau apoi cu ele tuturor cunoscuților.
Un astfel de urs a fost și Roxana. A suportat timp de trei ani căldura verii pe litoral, cu tălpile pe nisipul fierbinte, departe de răcoarea pădurii, liniștea naturii și mâncarea naturală. În 2007, după intrarea României în Uniunea Europeană, Roxana a ajuns la Grădina Zoologică din Bârlad. Acolo a trecut însă de la nisipul fierbinte, la betonul fierbinte vara sau înghețat iarna.
De la gălăgia litoralului, la liniștea unei cuști mici, cu gratii nemeritate!
Lângă închisoarea ei se afla un spațiu de 940 de metri pătrați, cu iarbă și umbra câtorva copacii. De după gratii se uita cu jind la alte două ursoaice care dormeau liniștite la umbra, pe iarbă. Ea nu putea însă! Pentru că, asemenea oamenilor, și urșii au simpatii și antipatii. Și ei sunt mai curajoși sau mai timizi. Și ei simt frica altora și ajung să domine, în loc să ajute. Iar una dintre celelalte ursoaice a bătut-o când a vrut să pășească și ea pe bucățica de pământ necunoscut. De frică, s-a adăpostit înapoi în lumea ei mică, reprezentată de betoane și bare de fier.
Abia acum, după 15 ani de viață, a ajuns să se bucure de natură, de iarbă, de o baie sănătoasă în piscină și de mâncare adecvată. Acum, la Libearty, va avea parte de tot ajutorul specialiștilor. I s-a pregătit un spațiu numai al ei, în care să învețe să pășească cu tălpile nesigure pe iarba proaspătă, în care să învețe să intre într-un bârlog și să doarmă pe pământul dătător de viață. Acum începe viața ursoaicei Roxana!
Le mulțumim partenerilor noștri de la WTG (https://welttierschutz.org/
