Dacă ați fost pe la sanctuar sau dacă urmăriți newsleterul, ați realizat până acum că urșii noștri trăiesc pe picior mare. În fiecare zi de la ora 10, urșii primesc un mic dejun consistent. Molfăie lent, căci nu trebuie să prindă autobuzul! Apoi, după 11, au program de voie, iar unii întâmpină arșița cu o baie în piscină. Majoritatea însă fac o scurtă plimbare – ajută la digestie! – iar apoi se lățesc la umbra unui stejar bătrân, la fel cum un spaniol își face siesta. Sunt multe stiluri de a-ți face somnul de frumusețe, însă noi am remarcat câteva.
Cel mai obișnuit este „cu capul pe labe”, un stil care transcede din lene. Lenea de a căuta altă poziție. Apoi, am identificat somnul sprijinit cu „capul pe pernuță” – aceasta poate fi o rădăcină plină de nervuri, sau chiar o creangă de alun. Deși am vrea să spunem că nicio crenguță de alun nu este rănită în timpul acestei practici, de fapt ea rămâne afectată de discopatie sau de hernie. Mai știți cum atârnă rufele la uscat? Cam așa atârnă un „urs în copac”, poziție necesară pentru uscarea blănii… la umbră. E clar că urșii nu sunt ființe matinale, însă nu trebuiesc blamați. Cei care au făcut această greșeală riscă să doarmă toată ziulica…. în fund.
