La Libearty, distracția cea mai mare e cățăratul în copaci!

Photo credit: Leonard Bauersfeld

Parcă bucurându-se și ei de vremea frumoasă din această iarnă blândă și, mai ales, de fiecare zi cu soare strălucitor pe cer, ursuleții din Sanctuarul Libearty și-au făcut un obicei din a ne bucura tuturor privirile cu minunatul spectacol al naturii – se cocoață în copaci, se joacă de pe o creangă pe alta și sunt uneori în stare să petreacă și câteva ore privind natura de sus.

Desigur, cei mai simpatici și agili sunt puiuții care sunt în stare să parcurgă kilometri întregi zilnic, în sus și în jos pe tulpina arborilor! Reușesc astfel să stârnească o mulțime de emoții – atât pe cele ale mămicilor lor, dar și pe cele ale turiștilor și ghizilor care îi urmăresc cu sufletul la gură în jocul lor natural acrobatic. De altfel, cățăratul în copaci este unul dintre primele lucruri cu care mama își obișnuiește puii încă de la primele ieșiri ale micuților din bârlogul care i-a adăpostit ca nou-născuți. Este, practic, lecția numărul unu la capitolul „Ferește-te de pericole!“, pentru cei mici. Mama îi învață, de obicei, ca, la primul semn de pericol, să le transmită micuților un semnal numai de familie cunoscut, prin care îi îmbolddește să urce cât mai repede în copac. 

Urșii au, în general, trei motive pentru a se urca în copaci: în primul rând, ursuleții dau fuga sus în copac dacă se tem de apariția unui pericol iminent. Un alt motiv care îi face atât de buni alpiniști este pofta! Da, pentru că, de cele mai multe ori și, mai ales pe timp de vară și toamnă timpurie, copacii sunt plini de fructe și nuci, adevărate delicatese pentru uriașii blănoși. Un alt motiv pentru care urșii sunt cățărători de excepție este pasiunea pentru odihnă! Spuneți si voi dacă un somn bun n-ar putea decurge excelent într-un hamac natural alcătuit din ramurile copacilor din pădure. 

Deși sunt animale mari, greoaie și, de multe ori, ai senzația că de-abia se mișcă, urșii au fost, de fapt, foarte bine „proiectați“ pentru a se putea cățăra în arbori. Au gheare încovoiate și neretractabile, care îi ajută să se prindă foarte bine de scoarța copacilor. De asemea, ați observat probabil că urșii au ca un fel de cocoașă pe spate, mai jos de gât. Este, de fapt, o grupă musculară care îi ajută foarte mult în momentul în care se ridică și merg în două picioare, dar și atunci când vor să urce în copaci. 

Față de ursuleții bruni care locuiesc la Libearty, urșii negri din America sunt mult mai buni cățărători. Sunt mai mici și mai sprinteni. În schimb, grizzly sunt și mai greoi decât urșii bruni, la fel ca și urșii polari care nu prea se urcă în copaci. De înțeles, ținând cont că nu prea au copaci la îndemână, nu-i așa?   ​

Sprijinul tău le asigură fericirea, în continuare!

2018-01-12T09:31:53+00:0012 ian. 2018|Fără categorie|