Frica de (anumite) animale reprezintă peste o treime din numărul total de fobii trăite de oameni. În urma lecțiilor susținute în școală, Asociația „Milioane de Prieteni” a ajuns la concluzia că în fiecare clasă de elevi există câte 2-3 elevi care au fobie de câini. În încercearea de a depăși această teamă, elevii de la Școala 5 au avut o oră specială: întâlnirea cu un psihoterapeut specializat pe terapie asistată de animale și cu asistentul acestuia, Igor. Igor – un ciobănesc de Rusia, mare cât casa și negru ca tăciunele și-a asumat rolul ingrat de „sperietoare de copii”.
Întâlnirea cu Igor
Iniţial, copiilor le-a fost frică să se apropie de Igor. Câtiva au spus de la început că nu se vor apropia, însă a fost sufficient ca unul-doi să spargă gheața. Când Igor s-a dat de gol că e blând ca o căprioară, majoritatea copiilor s-au îmbulzit să-l mângâie și să-l plimbe. „Elevii au învățat că fobia este o teamă nejustificată care în loc să ne ajute să scăpăm dintr-o anumită situație, face contrariul. Am putea spune că un copil cu fobie de câini are șanse mai mari să fie mușcat. Unul din scopurile noastre este să înlesnim apopierea copiilor față de animale”, a declarat Liviu Cioineag, coordonatorul programului de educație.
Și câinilor le este frică de oameni
Apoi, psihoterapeutul Ana Szonda le-a explicat cum trebuie să se comporte în preajma unui câine. „În primul rând este indicat să încerce să îşi menţină calmul, să nu alerge, să nu urle, să nu facă mişcări bruşte, să nu îşi ridice mâinile. Orice mişcare bruscă poate fi interpretată de animal ca fiind ameninţătoare. În reacție, el riscă să atace. Aşadar, un copil temător ar trebui să se îndepărteze încet şi cu calm din preajma câinelui, fără să vorbească cu el, fără să se uite în ochii lui sau să ridice mâinile sau să arunce cu pietre. Trebuie să înțelegem că – în ciuda părerilor din popor – câinii nu simt frica şi profită de ea, cum de multe ori auzim. Ei văd frica. Câinele poate observa faptul că ne este frică din reacţiile pe care le avem, mai exact din comportamentul nostru. Chiar dacă ne este frică, păstrând o atitudine sigură, câinele nu va ştii ce simţim”, ne spune Anna Szonda. Pentru a înețelege de ce totuși unii câini au atitudini agresive, trebuie să înțelegem cum gîndește un câine. „Primul motiv este frica- ca şi nouă, câinelui îi poate fi frică de noi, în acest caz câinele ori fuge ori se luptă cu noi (este agresiv). Noi trebuie să îi arătăm că nu suntem o ameninţare petru el, păstrându-ne calmul şi îndepărtându-ne încet şi fără ezitări de lângă el. Un alt motiv este instincul de vânătoare al animalului. Ca şi leii, lupii sau alte animale de pradă, atunci când câinele ne vede că alergăm i se declanşează acest instinct care îi spune să prindă „prada”, de aceea este indicat să nu alergăm de câini tocmai ca să nu le „aprindem” acest instinct. În final, câinii mai pot fi agresivi pentru a-şi apăra teritoriul. Nici un câine normal, echilibrat nu atacă din plăcere, mai mult, dacă reacţiile noastre sunt controlate şi inspiră siguranţă, câinii nu ar trebui sa fie o ameninţare pentru noi”, a subliniat psihoterapeutul.
Lecţia de „psihoterapie” a fost reuşită în cadrul programului de educaţie, iar AMP va organiza și în viitor astfel de întâlniri – lecțiile practice fiind la fel de importante ca cele teoretice.
Urmăriţi un scurt vide cu Igor, AICI
