Da, ursul din imaginea de mai sus este foarte viu. De ce să-i vânăm şi să-i ucidem pentru trofee când pot fi atât de frumoşi vederii, lenevind natural pe podeaua pădurii, relaxându-se pe noroi sau iarbă sau oriunde se simt ei mai comfortabili, nu în livingul vreunei cabane sau case de refugiu scumpe.
Îl cheamă Marinică şi a mâncat cam mult. Toată mâncarea aceea primită de la echipa Sanctuarului şi acele ghinde proaspete pe care le-a mâncat în timp ce stătea pe o creangă al stejarului preferat…oare a fost prea mult? Acum doarme pe “burtică” sperând ca greutatea corpului va fi suficientă să-i turtească burdihanul şi visează la o siluetă atletică care îi va permite să se caţere din nou pe un stejar bătrân, şi să mănânce mai multe ghinde…dar nu chiar acum…mai târziu.
