E ușor să mănânci, dar mai greu e să strângi „masa”. E valabil în cazul oamenilor, însă când vine vorba de urși, o lene cât ei de mare intră în ecuație după fiecare festin. Așa intră în acțiune corbii, păsări care s-au mutat în pădurea de goruni de la sanctuar, creând astfel un nou ecosistem. Atrase de gustul mâncării aflate aici din belșug, înaripatele s-au cuibărit comod pe crengile cu ghinde și coboară de fiecare dată pentru a strânge “blidele”. O fac cu atâta exces de zel încât uneori fura mâncarea de sub botul ursului, fapt care de altfel nu îl deranjează nicidecum pe regele pădurilor. Păsăroii nu sunt doar foarte inteligenți, dar și neașteptat de puternici. De fiecare dată când servim pește la micul dejun, poți observa corbi care înșfacă un pește întreg (peste 1 kilogram) și-l trece peste gard, unde îl savurează în tihnă. Nu e o noutate că se numără printre sanitarii pădurii, însă simbioza dintre corbi și urși tinde să uimească de fiercare dată vizitatorii. Uneori, un urs care mestecă mai domol poate fi încojurat de 10-20 de corbi, grăbiți să strângă masa.
“Un trecător” 
Corbii nu se dau în vânt după oameni, însă într-o zi mohorâtă de octombrie – mai mohorâtă ca poeziile lui Edgar Allen Poe, un înaripat negru ca tăciunele ne-a făcut o vizită privată. Așteptând impacientat pe o creangă, vis-a –vis de clădirea administrativă, musafirul s-a lăsat într-un plonjon, a făcut un rotocol și a aterizat pe capota camionetei care transportă mâncare. Anvergura aripilor și dimensiunea corporală impunea respect. De data asta întunericitul sosise în rol de mesean. A sărit peste tot lanțul trofic să fie servit de angajații sancatuarului, fapt care s-a împlinit. A primit o bucățică de carne direct din mână.
Ce nu știați despre corbi
Este cunoscut faptul că aceste păsări sunt la fel de inteligente ca maimuțele, însă există și alte aspecte mai puțin cunoscute, devenind exemple pentru oameni. Este cea mai mare pasăre cântătoare și singurele capabile să se folosească de unelte în căutarea hranei. Sunt singurele care arată recunoștință filială, adică își hrănesc părinții când aceștia sunt bătrâni. Deși pot să numere până la 30 – dacă sunt învățate – ele au un singur partener, pentru tot restul vieții. Fidelitatea corbilor este atât de mare, încât nu își caută alt partener decât dacă cel actual a fost ucis sau capturat. La fel ca urșii bruni, sunt omnivori și –contrar miturilor- speranța lor de viață este similară cu a urșilor – 20 de ani în libertate și 40-50 de ani în captivitate.
