//Fiona cea căscată

Fiona cea căscată

poza lunii 1  poza lunii 2

În acest an, iarna a fost cam nehotărâtă. Ba a nins un pic, ba era prea cald în lunile când toată lumea se aștepta la frig și ger. Cu toate astea, ursuleții de la sanctuar n-au protestat când lenea le-a bătut la ușa bârlogului și nu s-a mai dat dus cu lunile.
Fiona a fost printre puținii care a depus un efort imens și a ieșit din bâlog să ia o gură de aer. După doar câțiva pași, oboseala și lenea și-au spus deja cuvântul și tânăra doamnă a trebuit să se așeze un pic să-și tragă sufletul. N-a durat mult până ce lenea a pus din nou stăpânire pe ea, iar un semn evident a fost seria de câteva minute de căscat.
Se spune că atunci când cineva se plictisește, cască. Să fie asta valabil și în cazul Fionei, sau să fi fost un semn de astenie de primăvară?