Sunt zile în AMP Libearty când parcă și pădurea plânge. Astăzi este din nou una din acele zile când neputincioși ne luăm la revedere de la unul din cei mai iubiți urși din sanctuar.
Lidia, micuța bătrânică care a pășit prima pe iarba din sanctuar, la finalul anului 2015, a plecat în Ursa Mare și a luat cu ea o parte din sufletul nostru. Cuvintele sunt de prisos, dar ne consolează puțin faptul că a avut șansa să trăiască mai bine de 15 ani liniștită, în mediul ei natural.
Povestea
“Cristi și Lidia sunt primii mei prieteni urși. I-am cunoscut în 1998 în Poiana Brașov, în același an în care am cunoscut-o pe Maia. Resemnați și cu ochi triști se uitau lung după cineva care să-i salveze. Sufereau teribil de sete și de foame, iar de rănile lor nu se îngrijea nimeni. Tălpile lor moi călcau sticlele de bere oferite de turiști, iar cioburile le străpungeau lăbuțele.
Aveau acces la apă doar când erau stropiți cu furtunul pentru amuzamentul turiștilor. Lângă cușca ce le era casă era o groapă mereu goală. Tot ce puteau face era să întindă lăbuțele și boticurile poate, poate un strop de apă ajunge la ei. Patronii pensiunii nu le dădeau apă pentru că era scumpă. Tot ce am putut să fac a fost să mă așez lângă ei și să plâng… ” – Cristina Lapis președinte AMP.
În toamna anului 2005, Lidia a călcat pentru prima dată pe iarbă, în sanctuarul AMP Libearty.
