GRAEME HALEWOOD
În urmă cu 21 de ani, într-o frumoasă zi de toamnă, șefii unei companii de minerit din Baia Mare au ieșit la vânătoare, în munții din Baia Mare, împreună cu vânători de seamă din străinătate. Erau vremuri profitabile pentru companiile de minerit – în pântecul munților, minereurile erau sfredelite de zor de ortacii din zonă. S-au întors la cabană cu un trofeu de ursoaică și doi pui de urs, rămași orfani. Blana ursoaicei a ajuns să înfrumusețeze un perete, iar puii au fost închiși într-o cușcă, drept amuzament, când ortacii-șefi chefuiau la cabană. Urșii au crescut, iar mineritul a ajuns pe butuci. Cabana a rămas în paragină, iar puii de urs – uitați în cușca lor cea strâmtă. Într-o bună zi, din lipsa hranei, urșii și-au arătat colții și ghearele. În urma unei lupte, Graeme a rămas fără ochiul drept.
A avut totuși un noroc chior. A ajuns la Grădina Zoo din Baia Mare, unde ochiul drept i-a fost operat. Anii lungi de închisoare, în spatele gratiilor de la zoo, au permis ca rana să se vindece. Ani de zile a făcut rotocoale în cușca strâmtă, însă chiar și așa, soarta lui a fost mai blândă decât cea a fratelui său, care a murit, cel mai probabil, din cauza lipsei de hrană. În urmă cu 11 ani, a mai primit un coleg de celulă – un urs zglobiu, veșnic înfometat. Numărând merele care cădeau din pomii de lângă cușcă, primăveri și veri au trecut prin blana urșilor, până în ziua eliberării – 11 octombrie 2013. A fost ziua în care echipa Libearty i-a urcat într-o cușcă, cu destinația Zărnești. Ani buni, asociația a făcut demersuri pentru preluarea urșilor, însă administrația zoo a amânat momentul, în așteptarea unei iluziii – crearea unei noi grădini zoo, mai mari și mai spațioase.
Era o zi frumoasă de toamnă când trapa de la adăposturi s-a ridicat, precum cortina înaintea actului final – eliberarea. După câteva zile de așteptare în urma operației de castrare, Graeme a ieșit din adăpost, ademenit de roșeața merelor aruncate peste gard. După 21 de ani, labele sale au pășit din nou pe iarbă, lăsând urme prin pământul umed de toamnă. L-a întâmpinat pe Halewood, fostul coleg de celulă, cu un mormăit intrigat – or fi murit și au ajuns în Rai? Așa că s-au așezat, într-o rână, sprijinindu-se fie pe o parte fie pe cealaltă, lungindu-și gâtul după păsărelele care ciripeau, în pădurea de goruni din sanctuar.
