Ani buni a stat Monica împreună cu Betsy, ursoaica „concediată” de la un circ din Statele Unite. Vorbind limbi străine, cele două ursoaice nu și-au dat nici măcar „bună ziua”. Trăiau în colțuri opuse din Training Area 1, așteptând parcă să apară ceva nou în viața lor. Acel „ceva” a fost Mia – puiul de urs care înainte de a fi salvat avea stilul de viață al unui cățel de curte, la cabana pădurarilor de pe Valea Teleajenului (Valea Prahovei).
Mia a fost mutată cu Monica în toamna anului trecut, în Training Area 2, chiar înainte de prima ninsoare. Pentru puiul de urs a fost o experiență inedită, fiind primul pas către libertate după o lungă perioadă de carantină. Pentru Monica a reprezentat doar o simplă schimbare a colegei de „antrenament” (Training Area având drept scop adaptarea urșilor la condițiile naturale de mediu, la gardul electric și la contactul cu ceilalți urși). Ce nu știa ea e că această schimbare nu a fost una la întâmplare…
La început, Monica „cea ciufută” ca o zi mohorâtă de toamnă, a stabilit ordinea ierarhică în țarc, arătându-i ursulicei că ea e șefa absolută și totul se execută, nimic nu se discută. Nu-i de mirare că Mia s-a urcat în vârful copacului, și acolo a rămas pentru câteva zile. Dar lucrurile nu au rămas așa. După o lungă perioadă de tatonare, energia și jovialitatea ursulicei au reușit să străpundă inima înghețată a Monicăi, împietrită după atâtea chinuri îndurate din pricina omului. Mia a început să se apropie de sora mai mare și nu a pus la inimă nici pufăiturile recalcitrante, nici izgonirile furioase cu care era îndepărtată. A insistat și terapia prin joacă a dat roade. Nu mică le-a fost mirarea îngrijitorilor când au văzut că Monica se joacă cu Mia. Și nu oricum, ci ca-n povești.
Așa se face că Mia se avântă în spinarea ursoaicei și îi dă una peste urechi, invitând-o la joacă. Prefăcându-se rănită, Monica se lasă pe spate și o trage pe sora cea mică peste. Se rostogolesc și apoi se ridică „în picioare”. Ș-apoi o iau de la capăt, cât e ziulica de lungă…
