Au bătut 3000 de kilometri ca să le zică „Hello” urșilor
Dragostea pentru urşi poate depăşi graniţele a cinci ţări. Jill(poză) si Norman Dawson au străbătut mări şi ţări pentru a ajunge la Sanctuarul de urşi Libearty Zărneşti. Ne-am trezit cu ei la poarta rezervaţiei într-o fierbinte zi de vară, când te uitai cu jind la urşii care se bălăceau în piscină, precum românii de la all-inclusive-ul bulgăresc. „Eu locuiesc pe Isle of Man, din Marea Britanie. M-am uitat pe National Geographic, la o emisiune despre Muntii Carpati şi am vazut imagini despre sanctarul de urşi. Am sărit de pe canapea şi am ţipat către soţul meu: „trebuie să ajung acolo!”, ne-a declarat Jill Dawson.
Jill şi Norman au străbătut 3000 de kilometri ca să ajungă la poalele Pietrei Craiului. Au avut multe de îndurat: un an de aşteptare, câteva ore de zbor cu avionul, o noapte fara aer conditionat într-un hotel din capitala României şi iarăşi câteva ore de condus până în Zărneşti. Au venit însoţiţi de directorul unei agenţii de turism. „Familia Dawnson a luat legatura cu noi în urmă cu un an, spunând că vor să vină în românia pentru a vedea sanctuarul de urşi de la Zărneşti. Nu au reuşit să vină anul trecut din motive personale, nu s-au lăsat păgubaşi. Anul acesta au reuşit să-şi ia concediu şi să vină la sanctuar”, ne spune Mihai Theodor, directorul agenţiei de turism prin care oaspeţii englezi au sosit în România.
Jill poartă şepcuţă şi are în spate un ghiozdan din pluş, de forma unui urs. Mândră tare, ne face cunioştinţă cu el, în timp ce urcam dealul către piscina din ţarcul 1. Aici, doi urşi se joacă în piscină, fără să le pese că au companie. Apoi, ies pe uscat şi se iau la joacă cum nici pe National Geographic nu vezi. Jill rămâne cu gura căascată. „Iubesc urşii şi trebuia să-i văd fericiţi, în habitatul lor natural. Nu suport sa vad urşi trăind în condiţii mizarabile. Odată, am plecat de la o grădină zoologică când am văzut un urs polar chinuit. Nu m-am putu uita la el şi m-am simţit prost că am plătit biletul ăla ca să-l văd. Prefer să plătesc bani pentru un urs pe care să nu-l văd niciodată, dar el să fie fericit şi să trăiască bine în mediul lor natural. Acolo e locul lor!” , ne-a mărturisit Jill.
Aşadar, Jill are un ochi format pentru urşi fericiţi. După ce a vizitat ţarcurile urşilor, a memorat povestea lui Max şi s-a bucurat de „acţiune”mai ceva decaât pe Discovery Channel, Jill a plecat împăcată, cu lacrimi de bucurie în ochi. A făcut şi o mică donaţie, în semn de apreciere pentru munca noastră. „M-am plimbat prin toată lumea, dar nicăieri nu am văzut un loc atat de minunat”, ne-a spus englezoaica, pe picior de plecare.
