Majestatea sa, Charles – Prinţul de Wales este un musafir renumit înTransilvania, unde a restaurat câteva case Săseşti şi vine anual în vizită la locuitorii Satului Viscri. Alteţa sa nu ştia –dar cine ştia? – că la 200 de kilometri de Viscri un alt Prinţ al pădurilor din Carpaţi cerşea pentru mâncare şi apă, prizonier del cel puţin 30 de ani a unei cuşti vechi şi ruginite. Nu avea un nume oficial, însă voluntarii de la Centrul pentru Salvarea şi Îngrijirea Animalelor Sălbatice i-au dat mai multe nume: „bătrânul”, „unchiul”, sau Charles. Prinţul Charles. După un tur de investigare în Septembrie, făcut de către AMP şi WSPA, echipa Rezervaţiei s-a întors la Petresti, lângă Focşani (judeţul Vrancea), la Centrul pentru Salvare şi Îngrijire a Animalelor Sălbatice. Eram pregătiţi să luăm cu noi doi urşi uitaţi acolo: Winnie şi Prinţul Charles. La finalul acestei luni, Charles a atins pământul cu lăbuţele pentru prima oară în viaţa lui.
Nimeni nu ştie cât de bătrân este „ Prinţul”. El, Winnie şi o ursoaică pe nume Mona au fost singurele animale rămase în vechea Grădină Zoologică din Petresti(Crangasi) care s-a închis. Mona a murit iarna trecută, încheiând astfel socotelile cu suferinţa cauzată de vremea geroasă, zăpada şi boală. Pentru Charles, această vreme friguroasă de iarnă ar fi fost ultima, dacă ar fi rămas în Petreşti. Veterinarul AMP a găsit acest urs într-o condiţie teribilă: probleme cu plămânii din cauza cărora tuşeşte, posibilă boală la inimă, artrită, probleme cu vedere.Arată de circa 35-40 de ani, însă nimeni nu îi cunoaşte cu exactitate vârsta, numai pădurea în care s-a născut..
În ziua în care a fost eliberat în Rezervaţie, Charles părea plin de viaţă. Şi-a verificat noul cămin de la un colţ la celălalt, atingând cu lăbuţele pământul pentru prima oară. Atracţia finală a fost piscina. Nu îşi văzuse chipul în oglinda apei până acum. Acum are la dispoziţie numai pentru el o piscină mare cu apă proaspătă. Fără nici o ezitare, Prinţul s-a scufundat în apă şi a gustat libertatea…
