La 1 octombrie în sanctuar au căzut primii fulgi de zăpadă, din această… toamnă. Urșii și oamenii, deopotrivă, s-au albit la vederea amenințării albe venite din văzduh – unii, de zăpadă, alții – de griji. În câteva ore, peisajul visitor de toamnă s-a transformat într-un ținut alb, cu iz de Ianuarie.
Ursuleții au ieșit din tufișuri să întâmpine noul serzon, plimbându-se liniștit sub privirile invidioase ale celor care nu au blana groasă și călduroasă. Angajații sanctuarului nu s-au bucurat la fel de mult ca urșii noștri de oaspetele hibernal, pentru că aceasta anunță cea mai grea perioadă a anului. Pe timpul iernii mâinile le vor îngheța pe lopeți și pe lăzile cu mâncare și vor munci ore în șir, în frig, la deszăpezirea drumului și căilor de acces. Totul pentru a le oferi acestor superbe animale viața pe care o merită după ani mulți de captivitate și chin. Din fericire zăpada nu a zăbovit decât patru zile și toată lumea a răsuflat ușurată.S-au încălzit la gândul că toamna și-a reintrat în drepturi, iar razele călduroase ale soarelui au adus verdele în stejari.
