Nu mai este un secret că urșilor le place mierea, însă modul în care și-o procură în sălbăticie nu este tocmai cel mai civilizat. Spre deliciul celor 77 de urși aflați în rezervație, mierea de albine sosește direct la botul lor, fiind produsă chiar la ei în „casă”. Opt stupi au fost aduși și montați în rezervație, aproape de țarcul lui Max. În ei trăiesc aproximativ 300 de mii de albine care muncesc din primăvară până în toamnă să le asigure urșilor desertul.
Într-un singur an, un stup de albine produce peste 15 kg de miere, adică, în total, aproximativ 120 de kilograme de miere vor ajunge la botul urșilor. Odată recoltată, mierea este oferită urșilor odată pe săptămână. Este turnată în franzele, după ce acestea sunt feliate în două, iar miezul este scos.
Dacă timp de 3 anotimpuri stupii pulsează de viață, odată cu apropierea sezonului rece ei sunt pregătiți de iernat. Activitatea dintr-un stup se restrânge pe un spațiu mai mic, albinele lucrătoare, matcile și trântorii încep să formeze un ghem care să mențină o temperatură potrivită pentru ele prin schimbul de căldură, iar în mijlocul ghemului trăiește regina. Nu pot trăi însă fără mâncare o iarnă întreagă, astfel că îngrijitorii stupului lasă în cămara hărnicuțelor 20 de kilograme de miere, în fiecare stup.
