Tony Karasulas a ajuns la Sanctuarul de urși din Zărnești prin intermediul unui cățel. Un cățel alb, al cărui blană albă ca neaua se estompa în rănile pe care demodecia le rosese în carne. L-a găsit undeva lângă Bran, departe de castelul lui Dracula. „Am ridicat sărmana făptură de pe marginea drumului, era înghețat iar oasele lui pline de râie erau acoperite de zăpadă. Ca și muncitor pentru bunăstarea animalelor, știam că e puțin probabil să mai reziste încă o zi sau două, și cu siguranță că ar fi murit în condiții mizerabile. După un timp i-am câștigat încrederea și l-am încurajat să urce în mașină. După mult timp de condus și de întrebat în stânga și-n dreapta, am găsit un medic veterinar în Bran (20 și ceva de km de la Brașov )…”, mărturisește Tony Karasulas. Așa au ajuns Tony și Sam buni preteni. Tony nu a plecat însă din România până nu s-a asigurat că prietenul său va fi tratat medical și îngrijit bine în continuare. A aflat de existența Asociației Milioane de Prieteni și l-a lăsat în grija echipei de la adăpostul de câini.
După câteva luni, Tony s-a întors să-și vadă prietenul. Sam era voios și sănătos, cu blana intactă, de parcă n-ar fi fost bolnav niciodată. Și-a luat câteva zile să viziteze sanctuarul de la Zărnești, ba chiar să facă voluntariat pentru câteva zile. “Încă de mic ajutam animalele rănite de pe stradă. Acum sunt implicat în salvarea animalelor sălbatice și într-un grup de protecție a animalelor din Australia”, explică Tony.
Împreună cu prietenii lui, a ajuns să înființeze un centru de salvare și îngrijire a animalelor în Australia, unde se ocupă de canguri, walabee, urși Koala, reptile și păsări. „Fiecare zi e diferită iar fiecare sezon la fel. Primăvara suntem foarte ocupați. Păsările par să pice din cer! Într-o zi am salvat un pui de Magpie dintr-un copac, avea piciorușul înțepenit. Părinții fac cuiburi din diferite tipuri de material, chiar și sfoară și fire de bumbac găsite, care se prind adesea de piciorușele puilor iar mai târziu firul se agață de o creangă. Pot fi colectări și îngrijiri pentru puii de canguri, rămași orfani pe străzi , probabil un alt cangur va trebui eutanasiat din cauza rănilor, un papagal va trebui salvat din ghearele unei pisici, două sau trei țestoase ar avea nevoie de îngrijiri după ce aceștia ar fi loviți pe stradă (mașinile fac cele
mai multe daune animalelor indigene), un alt pui de pasăre va fi luat și plasat înapoi în cuibul din care a căzut, un echidna (un animal țepos) ar putea fi hărțuit de câini într-o curte și ar putea avea nevoie de colectare și relocare atentă, deseori un șarpe intră într-o casă să-și caute de mâncare iar noi va trebui să salvăm atât șarpele cât și oamenii!! Câteodată un ursuleț coala dintr-un copac din central orașului trebuie relocate înainte să dea de vreun necaz. Și așa mai departe”, povestește australianul.
Un animal mai lipsea de pe lista lui Tony – ursul brun. Și-a dedicat timpul ca voluntar la sanctuar, unde a preparat hrana pentru urși. Nu a fost simplu, căci cei 72 de urși de la Libearty au nevoie de peste o tonă de mâncare pe zi. După ore în șir petrecute sortând mâncare, Tony a ajuns
să aprecieze și mai mult munca angajaților din sanctuar. „Am fost foarte impresionat de dedicația și dragostea oamenilor de acolo care își oferă timpul și energia animalelor. Ce efort minunat! Măcar de ar fi mai multe persoane cărora să le pese de micii noștri prieteni. Ei sunt atât de inoceți, și de multe ori neputincioși să supraviețuiască în lumea noastră, creată de oameni. Nu este doar o muncă din iubire, mai simt deasemenea și o datorie sacră de a avea grijă de cei care nu își pot purta de grijă și nu pot vorbi pentru sine!”.
Deși tatăl lui a fost român iar Tony se simte legat de România, el nu a putut să zăbovească prea mult. S-a întors la treburile de zi cu zi, cu speranța că se va întoarce la cel mai bun prieten al lui: Sam. Și-a luat rămas bun de la cățel și a făcut o mica donație către urșii de la Zărnești, așa cum îi stă bine unui bun prieten al animalelor.
