Ursuleții nu sunt singurii care pun capul pe pernă, în timpul iernii. Albinele din cei 8 stupini care asigură urșilor desertul cu miere se pregătesc și ele de culcare. În termeni specifici „albinăritului”, echivalentul așternerii patului se numește „împachetarea de iarnă”. „De obicei albinele nu folosesc tot stupul, astfel că toamna trebuie să luăm ramele peste care nu a fost așternută miere. Procedura se numește împachetare și le permite albinelor să se restrângă într-un ghem, pentru a-și păstra temperatura necesară ca matca să supraviețuiască pe timpul iernii. Fac la fel ca pinguinii”, ne spune Bogdan Chiriță, apicultorul care are grijă de albinele urșilor.
Cei mai puțini familiarizați cu apicultura ar putea fi suprinși de faptul că și albinele beau ceai. După cum ne place și nouă, ceaiul e musai să fie îndulcit cu miere. „Pentru ca albinele să nu sufere de „mațe goale”, am asigurat necesarul de hrana al familiilor de albine. Pentru fiecare familie, stupul a fost asigurat co cantitate de miere – intre 15 si 18 kilograme. În plus, le-am asigurat tratamentele împotriva dăunătorilor – precum puricii. Le-am dat ceai de plante naturale sub formă de sirop, cu miere”, mai spune Bogdan.
La fel ca urșii pe care îi deservesc, hibernarea albinelor nu este un somn continuu. „Albinele de toamnă” nu dorm, ci fac curat în stup, zboară uneori și țin de cald reginei, până în martie, când lasă locul în stup unei noi generații de albine lucrătoare.
