Printre frunzele ruginite de toamnă, urșii își pregătesc pijamalele pentru hibernare. Înțelepții știu că așa cum îți așterni patul, așa dormi, astfel că încă de la începutul lui noiembrie, urșii s-au pus pe săpat bârloguri. În funcție de posibiltățile și gusturile fiecăruia, dormitoarele diferă: de la simple gropi, “parcate” chiar pe mijlocul cărării, până la vizuine lungi și încăpătoare, sfredelite în maluri, la rădăcinile copacilor. Frenezia realizării culcușului se aseamănă cu cea a căutării unui loc de parcare, în buricul târgului. De parcă hectarele de pădure nu ar fi fost suficiente, unii urși s-au gândit că ar putea să locuiască abuziv chiar lângă gardurile electrice. Zelul lor, tipic cu cel al unui dezvoltator imobiliar în mijloc de boom economic, a fost sancționat de muncitorii sanctuarului. Aceștia au luat imediat măsuri de “demolare” a construcției realizate “fără autorizație”. În cazul nostru, gropile au fost astupate cu promtitudine iar orice altă tentativă de a eluda bunul mers al lucrurilor din sanctuary, a fost descurajată prin montarea de garduri electrice provizorii.
Alți rezidenți cu state vechi, ca și Cristi, au culcușul deja rezervat, precum boierii din alte vremuri. Multe dintre ele sunt ascunse privirilor curioșilor, fiind amplasate în zone rezidențiale selecte: în tufișuri de alun sau la rădăcina gorunilor bătrâni. În partea de sud a Țarcului 2, în povarnisul unui deal abrupt, două bârloguri cască gura somnoroase, precum vilele oamenilor din “zonele bune”. Într-una din ele, un botic se ivește discret, urmat de un cap mare cu cele două urechi pufoase. Deși afară sunt 15 grade, Cristi s-a retras în dormitor, de unde iscodeste plictisit mersul leneș al colegilor de țarc. S-a baricadat în culcuș poate și de teama de a nu-și găsi căsuța ocupată de profitori. Și urșii știu, că cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare.
În urmă cu 8 ani, când primele garduri au fost fixate în sanctuar, ne-am temut că urșii nu vor ști cum să meargă la culcare. Constructorii au ridicat bârloguri artificiale, dar cu material natural – pământ și lemn. Nu a durat mult până când rezidenții și-au arătat indignarea, călcându-și căsuța în picioare. Era semn clar că orice urs are datoria ca măcar odată în viață să-și construiască un bârlog. Marea supriză a fost așezarea lor: întotdeauna cu “ușa” spre Sud, ferit de frig și umezeală.
Mare ne-a fost surpriza să vedem câți hibernează de fapt. Analizând arhivele din anii trecuți, am observat un lucru interesant: 20 de urși sunt mai tot timpul adormiți, 15 sunt tot timpul treji, iar restul le alternează: 5-7 pun capul pe pernă, pentru ca apoi 4-5 zile să iasă la plimbare.
