În urmă cu puțin timp, Max a fost scos din țarcul care i-a fost casă în ultimii 12 ani. Cu ochii triști și temători, Monica și Epizon – vecinele lui, și-au luat atunci la revedere de la Max. Ursul în vârstă de aproape 22 de ani abia mai putea merge, așa că medicii au decis scoaterea lui din țarc și mutarea în zona de carantină, la căldură, pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare și analgezice puternice. Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferință fizică, Max a refuzat să mai mănânce și să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată.
„Ne luam rămas bun de la un urs blând și bun, care a reușit prin firea lui să fie singurul din Sanctuar care să o împace pe ursoica Monica, atât cu oamenii, cât și cu semenii ei. Ar fi putut trăi încă mult, dacă anii petrecuți înlănțuit de un om fără suflet nu i-ar fi afectat sănătatea. Ne împăcăm cu gândul că în sanctuar și-a găsit pacea, o fărâmă de libertate, s-a bucurat să se tăvălească în iarbă, să asculte vântul și cântecul păsărelelor, să se scalde și să mănânce pe săturate. Este acum printre îngeri, în Ursa Mare, alături de Maya și de alți blănoși ca el“, spune Cristina Lapis, președintele Asociației Milioane de prieteni.
Singurul gând ce ne alină acum, la despărțirea de el, este că pe Max nu îl mai doare nimic, nimeni n-o să îi mai facă niciun rău și nu va mai fi niciodată chinuit. Rămas bun, Max! Nu vom uita niciodată ochii tăi frumoși, care n-au putut să vadă, dar au știut să ne arate cel mai frumos suflet și iubire sinceră!